Coboara din podul Gandurilor,
Din care iti napadesc amintirile
Trecutului zidit de tine..
Vrafuit, de altfel,
ca de pe vremea bunicilor,
Care te-au facut sa fi
Ce astazi esti...
Dar,totusi,
Chiar de nu iti place
Cum esti,
Indrazneste si coboara,
Incet,sa nu te pierzi,
Sa nut-ti ranesti
A ta dorita coborare...
Pe scara,care
Poate fi a bucuriei,
Pe scara care duce
In prezent...
Ce vezi?
Ce simti?
Ce auzi?
Apoi...
Gadeste-te,macar
Pentru o clipa,
Din viata ta,
Unica,Miraculoasa...
Ce ai vrea sa vezi?,
Ce ai vrea sa simti?,
Ce ai vrea sa auzi?,
Cu ADEVARAT!?
..............................
De aceste intrebari
Doriri,intense cautari
nu vom scapa
Nicicand...
Se afla in a noastra definitie,
A OMENIRII...
Dar,totusi...
In fiecare dintre ale
Noastre binecuvantate
Suflete
Statornicesc,
De coboram in ale
Lor strafunduri,
In curaj,si nu altfel,
Raspunsurile noastre,
Imbracate,in ale noastre
incercari
In nuantele PURITATII ...
In ale Cuvantului din inceputuri,
In ale Caii sublime de urmat,
In ale Adevarului-
Sfant Sfat Dat.
Crezi,TU,OMULE,oare,
De esti constient ca esti,
Precum te-am numit,
Din tata-n fiu,
Din mama-n fiica,
Ca ai mai avea nevoie TU,
Si de altceva?...
Atunci,spre a Ta multumire
Si intregire...
Si sa simti cu nadejde,
Numai de vrei,
A MEA IUBIRE,
Cere-mi,si-ti voi DA tie,
Cauta-MA necontenit,
Si MA vei afla,
Bate cu putere
Si-ti VOI deschide DE INDAT’ EU Tie...
.........................................
Si totusi,in „metroul fericirii”,
In „nava iubirii”,
In a voastra viata toata,
Fiecare,de va vrea
Cu adevarat
Va fi mereu,precum a fost si este
Primit a naviga,a calatori
Si mai putem enumera
Cuvinte in Duh
Care te vor ajuta,
Sa ancorezi,
in tacerea cea mai tainica,
In PORTUL MANTUIRII,
...si,ca sa le avem pe toate,
Opreste,la final,in STATIA
BINECUVANTARII!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu