Ai nimanui.
Pornim in acelasi timp...
Si ne oprim apoi, fiecare
Acolo unde ai nostri
Pasi ne duc...
Nu stim unde...
Caci,de am sti
Nu ar mai fi
Nici o mirare...
Bineinteles,ca nu
Vorbesc acum de
„Pasii de rutina”,
Ci de pasi,de alti pasi...
Ce,nu i-ati parcurs niciodata?
Adica,vreti sa spuneti ca
Niciodata nu v-ati lasat
„In voia destinului”
Zicem noi pamantenii
...Cu gandul:
„-Acolo unde ma vor duce
Acesti pasi pasitori
Simtitori cu adevarat,
Stiu ca va fi bine,
Caci,deja simt
Ca pe drumul altfel ales
Ma asteapta ALTCEVA...
Ce sper,ce vreau sa
Traiesc,sa fiu
Cu totul si-ntru
Totul ADEVARAT!”
.................................
Si,va pomeniti suspinand:
„Ah,ce as vrea sa
TRAIESC mereu
Acesti pasi
Trainici,minunati!
...............................
Asa cum v-ati
Pomenit traind
Viata,fara sa banuiti
Macar ceea ce este ea
Cu ADEVARAT.
..............................
Traim,doar VIATA,
Caci ne-am pomenit
Traind-o...si parca
Fulgerati de o
Scanteie de ADEVAR
Va dati seama,ca pasii
Vostri,nu sunt ai vostri,
Ci intocmai ai Vietii
Pe care,v-ati pomenit
Traind-o!
De-ai sti s-o afli in fiecare clipa...
Ah,de-as putea ofta mereu si mereu
Dupa aceasta IMENSA BUCURIE,
Si-n ale oftatului Taine,
S-o pot pastra.
Si,sigur...nu m-as mai satura de EA...
IN VECI...
Reteta Sufletului imi marturiseste,
Ca ma pot bucura si tainic de Ea...
Si bineinteles,daca caut cu tot
Dinadinsul,prin cotloanele Ei,
Voi gasi si alte moduri
De a o prepara tot TAINIC
Pe Ea....
Incearca,asadar,necontenit
Dar,acest cuvant,
Sa-ti sune-n inima
Ca un balsam
Al adierii vantului
Curat,venit,asa,dup’-a
Sa Ploaie...
...A o afla...
Coboara din podul Gandurilor,
Din care iti napadesc amintirile
Trecutului zidit de tine..
Vrafuit, de altfel,
ca de pe vremea bunicilor,
Care te-au facut sa fi
Ce astazi esti...
Dar,totusi,
Chiar de nu iti place
Cum esti,
Indrazneste si coboara,
Incet,sa nu te pierzi,
Sa nut-ti ranesti
A ta dorita coborare...
Pe scara,care
Poate fi a bucuriei,
Pe scara care duce
In prezent...
Ce vezi?
Ce simti?
Ce auzi?
Apoi...
Gadeste-te,macar
Pentru o clipa,
Din viata ta,
Unica,Miraculoasa...
Ce ai vrea sa vezi?,
Ce ai vrea sa simti?,
Ce ai vrea sa auzi?,
Cu ADEVARAT!?
..............................
De aceste intrebari
Doriri,intense cautari
nu vom scapa
Nicicand...
Se afla in a noastra definitie,
A OMENIRII...
Dar,totusi...
In fiecare dintre ale
Noastre binecuvantate
Suflete
Statornicesc,
De coboram in ale
Lor strafunduri,
In curaj,si nu altfel,
Raspunsurile noastre,
Imbracate,in ale noastre
incercari
In nuantele PURITATII ...
In ale Cuvantului din inceputuri,
In ale Caii sublime de urmat,
In ale Adevarului-
Sfant Sfat Dat.
Crezi,TU,OMULE,oare,
De esti constient ca esti,
Precum te-am numit,
Din tata-n fiu,
Din mama-n fiica,
Ca ai mai avea nevoie TU,
Si de altceva?...
Atunci,spre a Ta multumire
Si intregire...
Si sa simti cu nadejde,
Numai de vrei,
A MEA IUBIRE,
Cere-mi,si-ti voi DA tie,
Cauta-MA necontenit,
Si MA vei afla,
Bate cu putere
Si-ti VOI deschide DE INDAT’ EU Tie...
.........................................
Si totusi,in „metroul fericirii”,
In „nava iubirii”,
In a voastra viata toata,
Fiecare,de va vrea
Cu adevarat
Va fi mereu,precum a fost si este
Primit a naviga,a calatori
Si mai putem enumera
Cuvinte in Duh
Care te vor ajuta,
Sa ancorezi,
in tacerea cea mai tainica,
In PORTUL MANTUIRII,
...si,ca sa le avem pe toate,
Opreste,la final,in STATIA
BINECUVANTARII!
Racoarea Sufletului
Simti racoarea Suflete?...
Simti adierea sufletului
Celuilalt...
Gandurile sale...
Simtirile sale...
Al Sufletului,
Cu care tocmai
Ai stat de vorba...
Pentru doar cateva
Clipe binecuvantate...
Am vorbit in tacere...
Sau tacerea a vorbit
In noi,din noi...
Si scoasa la iveala...
Prin cuvinte de Duh,
Numai ele datatoare
De VIATA MIRACULOASA...
Am simtit adierea celuilalt suflet...
Chiar am simtit-o...
DA,afirm cu tarie...
De vrei sa o simti
Ales,neincetat o
Vei simti-o.
Simte,mereu,
Simte cand vrei,
Simte de vrei,
Simtirea sincera
Sa-ti fie in alegeri,
In ascultarea si
Sovairea si statornicia
Sufletului curat...
Simte dragostea
Cu tot sufletul,
Simte de nu poti
Deodat’...Simte
Pas cu pas,
Toata,dar cu toata
Simtirea din tine...
Sa vrei s-o sorbi
In nestire,cu nesat
Din SFANTUL POCAL
AL VIETII...?
DIN SFANTUL SANGE
AL DREPTATII....
CARE DREPTATE?
CEA FATA DE TINE,
DE TOT CE TE-NCONJOARA
DE TOT CE-I ADEVARAT
DE TOT CE-AI DESCOPERIT,
IN TREACATUL TAU
PANA ACUM IN
ACEASTA A TA VIATA,
DE TOT CE DESCOPERI,
CHIAR IN MOMENTUL
CUGETARII SI-AL
RESPIRATIEI TALE,
DE TOT CE VEI DESCOPERI,
BINEINTELES,FARA A TA STIRE,
CACI TI SE DA TOTUL
SPRE ZIDIRE...
NUMAI DINTR-A DUHULUI TAU
PREA MARIRE.
...........................................................
Priveste,asculta si taci...
Privete Sufelte
De fiecare data
A mea traire.
Citeste Suflete
A mea privire.
De fiecare data.
Asculta a mea
Marturisire.
In ale tale dati mereu.
Si,apoi taci
In a TA rabdare,
In a-ti afla TAINICA oranduire.
..............................................
Si,mai fie ca TU
Intru totdeauna,
Sa calatoresti
Cu toate panzele sus
Inspre NAVA
MANTUIRII,
A IZBAVIRII DE SINE.
INTRU SINE,DE
DIN TINE,INTRU TINE.
Ce poti spune calatorule...?!
Te joci cu tine-ntruna...
Acum ba ca tu crezi...
Acum, ca nu...
Acum ca scrii...
Acum ca nu mai scrii...
Acum ca tu chiar crezi
In tine...acum ca nu...
Acum ca vrei...acum ca nu...
Acum ca simti...acum ca nu...
Acum ca iubesti....acum ca nu...
Acum ca...
Existi...acum ca nu...
Acum ca suferi,acum ca nu...
Acum ca...
Nici tu nu stii ce mai vrei...
Incotro s-o mai iei?...
Vrei sau nu vrei ?..Ce?..
Sa te cunosti ca SUFLET ?
Ca OM?...ca SUFELT CALATOR...
Ha....Ce vreau?...Vreau ....
Vreau doar sa fiu Hotarat...
....Si iata-as putea spune...
CONTINUAREA...
Despre tine!?....
DA...DA...CE
TRAIRE MINUNATA
Imi ‘da’ acest ‘da...
...................................
Poti spune ca
Traiesti in realitate...
Care realitate?
Realitatea mintii tale,
A inimii,
A spiritului,
A trupului,
Sau a celorlalti?
.............................
Poti spune ce faci
In momentul de fata,
Ce gandesti,
Ce simti,
Ce speri de la viata?
Intr-un limbaj cat
Mai real cu putinta,
Pentru tine,
Si pentru ceilalalti?..
Care,ceilalti ar reprezenta
Multimea...stiuta de tine
Si cea nestiuta...
Bineinteles...
‘-Bineinteles?-
-Ce cuvant e asta?
‘Sau,cum ne mai place
Sa spunem,celor care
Suntem in cautare
De ‘adevaruri ...scurte’...
Sau nescurte...?!
‘-Hmmm...ma-ntreb
Si eu oare...?
Care Eu?..Un
Eu oarecare,
De care, STIU CA
DIVINITATEA...
DIVINITATEA ?!..
‘-DA...SIGUR,CEA
CARE M-A CREAT !
PUNCT...CACI DE LA
CAPAT N-O MAI IAU
SA-TI EXPLIC CUM
STAU LUCRURILE
INTRE MINE SI ...
SI DIVINITATE...!’
‘-Ce zambet minunat
...Al cui?....Al meu?
Al tau?...Ajung la
Concluzia ca :este
Al oricui....da..
Al oricui e minunat...
Pai altfel cum?..
Cum,de fel,tu esti
Chiar minunat,’
Eu,noi,voi...
Ei,si putem continua
La nesfarsit...pregatind
Drumul...si pentru?..
Aha..Cred ca ati ghicit...
Si pentru...generatiile
Care sunt...si care,printre
‘Virgulele spatiului...stau
Unde stau?...Pai cum unde stau?
Stau...chiar stau...
Sa-si astepte randul
Cel din fata,ca sa...
Ca sa ce?..
Ei na...ca sa ce anume?...
Ca sa apara...Bineinteles...
Si care e de la Sine inteles...’
‘..Rad cu pofta,caci
Adevarul simt ca ...
Iese la iveala...
De unde?...Da,cred ca stiu...
Din interiorul Fiintei Adevarate...’
Apropo...Care apropo?
Fata de cine?...Crezi
Ca merita cineva?..
Poate...da...nu stiu...
Ambiguitati ‘pamantesti...
Recunoscute ca fiind asa...
Asa ca fiind,de ce n-ar fi?
...apropo...sa revin la
momentul realitatii
al clipei de fata:
‘-Omule,mai stii sa...
faci ceva simplu?...
De pilda,sa privesti,
in clipa de fata,
cea din fata ta,...
‘sigur...e sigur ceva?
...daca mai stii care este?
Siguranta din fata ta...
Caci,n-ar fi cazul
Sa te straduiesti prea tare,
De nu vrei...
Ce ai mai vrea?
Caci ai tot ce ai putea avea
Si tot ce n-ai putea...
Sa crezi ca ai putea avea...
...ce ai putea avea?...Multe...
Mult chiar si in putin
De ai vedea... si sigur...
Da sigur,iti spun acum...
De ai vrea...
Cerul cu atata FERICIRE?
Fara sa-ti explici
‘fericirea ce-i fericire’
Ci doar s-o simti...
Cum?...Prin simpla
Lepadare de Sine!...’
Ai putea sa fii chiar tu
Fericirea simplitatii?..’
-Ce lume este asta?..
Lumea ‘cui’pe cui
Se scoate...
Cui se regaseste,
Cui ii pasa,
Sau cui ii doare
In cuiul indiferentei?..’
‘-Ce ganduri hazlii...
-Ce ganduri...
Care mai-ncoace
Si-n colo...
Poti spune,care-ti sunt
Alegerile:de a trai clipa,
Sau de a traii viitorul
In a-ti arata in doar
O clipa fericirea...
Care fericire...?
Deci inca mai pui la
Marea indoiala...
-Nu...dar care?..
-Cea care strabate...
-Claxonata de catre
Soferi nebuni
Propria Autostrada
A Regasirii de Sine...
Si pot spune chiar...
A Fericirii Supreme...
‘-Eu de-colea:
Mai pamfletista,ca
De obicei:
-Hm....Mira-m-as...
Si chiar crezi ca exista?...
‘-Ce?.. fericirea?..
-Da...De crezi...
-Nu(ca o voce dezamagita in fundal)...
-De crezi ca nu...
-Sa stii ca multe stopuri...
Mai ai de asteptat...’
Privesc marea, de pilda, si o pierd
Dincolo de rasarit si apus…
Privesc muntele, si de cele mai
Multe ori cred ca este prea greu
Pentru mine de urcat....
Si, ma intreb oare, de ce varful lui
Nu este mai aproape de mine ?
Cum de l-ai facut atat de inalt ?...
Cobor apoi, o clipa,
In gandurile mele, si ma intreb:
Pot si vor ele sa fie atat de aproape
De Tine...incat, ar putea sa priveasca
Marea dincolo de rasarit si apus,
muntele anevoios sa-i atinga
fara preget varful?
in existenta-mi limitata,
ma intreb: Oare imi dai voie sa gandesc
Mai departe cum ca, acolo
Esti Tu, si ai putea sa-ti faci timp
sa stai de vorba O Clipa cu mine?...
Ca un Parinte cu al Lui copil, schimband
Prieteneste, glasuri inocente
De ganduri infinite in Timpul
Fara de sfarsit in al Tau Templu.
.....................................................
Cobor mai apoi din constiinta mea,
Trista si ingandurata de starea lumii...
Pe treptele anevoioase ale caderii mele,
Insa,
Privirea Ta o intalnesc...
Calda si imbietoare ca
Adierea vantului linistit
La auzul Soaptelor(Vocii) Tale...
Venita sa ma salveze
Din ‘ghearele’ deznadejdii...
Gandul meu nu poate trece dincolo
De dealul din zare, dincolo de
Marea, ‘cunoscatoarea lumii’…
Caci trebuie sa fie prea puternic
Sa ajunga la Tine...
Nu stiu daca in neputiinta mea
Voi putea vreodata sa sadesc
In fiinta mea, gandurile care
Vor putea ajunge la Tine fara preget...
